Recuperarea activa a pacientului

Generic vorbind – kinetoterapia este terapia prin miscare. Miscarea poate fi fie activa – facuta de pacient, liber sau ingreunata cu aparate sau cu obiecte, pasiva – efectuata de terapeut, cu scopul mobilizari diferitor articulatii, intinderii si detensionarii musculare sau stimularii circulatiei in anumite regiuni, fie activo-pasiva – cand terapeutul ghideaza miscarea pacientului pentru ca aceasta sa fie corecta dpdv fiziologic.
Mobilizarea activă voluntară reprezintă dintotdeauna fondul oricărui program kinetoterapeutic (profilactic, terapeutic sau de recuperare) şi, bineîn țeles, stă la baza întregii noastre existențe. Caracteristica acestei tehnici este deci mişcarea voluntară, comandată, ce se realizează prin contracție musculară şi prin consum energetic. În mişcarea activă voluntară contracția este izotonă, dinamică, muşchiul modificându-şi lungimea, capetele de inserție apropiindu-se sau depărtându-se şi realizând deplasarea segmentului. Această tehnică este reprezentată de tipul de mişcare fiziologică a segmentului luat în considerare.

Recuperarea activa a pacientului

Kinetoterapie

Se folosește pentru recuperare medicală și constă, pe lângă efectuarea unor exerciții, într-un ansamblu de tehnici și metode aplicate în funcție de fiecare persoană și afecțiunea pe care o prezintă. Kinetoterapia face parte din medicină fizică și studiază mecanismele neuromusculare și articulare care îi asigură omului activitățile motrice normale. Are la bază mișcarea efectuată prin programe de recuperare medicală bine structurate, ce au ca scop refacerea unor funcții diminuate

Principalele obiective ale tratamentului kinetoterapeutic sunt următoarele:

• Relaxarea
• Corectarea posturii și aliniamentului corporal
• Creșterea mobilității articulare
• Creșterea forței musculare
• Creșterea rezistenței musculare
• Creșterea coordonării, controlului și echilibrului
• Corectarea deficitului respirator
• Antrenamentul la efort
• Reeducarea sensibilității

Mobilizarea precoce si reabilitarea post operatorie

Recuperarea medicala este un domeniu de activitate inter- si multidisciplinar, cointeresand diverse specialitati medicale, care au legatura cu refacerea sau ameliorarea starii de sanatate a unui individ, in diferite momente ale evenimentului morbid. Recuperarea post-operatorie is propune ca obiectiv primordial reducerea deficitului functional, pentru a permite pacientului recastigarea maximei independente. Recuperarea este necesara pentru a preveni instalarea sau permanentizarea deficitului functional, precum si pentru a minimaliza consecintele acestuia asupra independentei functionale si calitatii vietii. Pentru optimizarea rezultatelor reeducarii functionale este necesara implicarea activa a pacientului si a apartinatorilor acestuia in desfasurarea activitatii de recuperare post-operatorie.

Dupa orice operatie este nevoie de recuperare medicala, fie ca aceasta este pe un timp scurt ca si durata, pana la vindecarea completa, fie se poate prelungi, iar uneori fiind necesar sa se aplice pe toata durata vietii, sau pe toata durata deficitului motor.

Un mijloc terapeutic de baza al recuperarii post-operatorii il reprezinta terapia prin miscare- kinetoterapia. Kinetoterapia se adreseaza atat leziunilor minore cat si celor majore, care pot fi soldate cu infirmitati definitive si necesita un timp indelungat de recuperare. Programul de recuperare trebuie sa parcurga in general mai multe etape. Protocolul de recuperare prin kinetoterapie trebuie inceput inca dinaintea interventiei chirurgicale chiar cu 1-2 saptamani, astfel realizandu-se pregatirea pacientului pentru operatie.

Preoperator, kinetoterapia se va adresa mobilitatii articulare si fortei musculare. Aceasta etapa, va cuprinde atat si educarea pacientului, in sensul instruirii acestuia cu privire la actiunile sale permise cat si cele nepermise. Kinetoterapeutul va explica pacientului exercitiile admise cat si cele pe care nu are voie sa le faca, precum si riscurile la care se poate supune. Recuperarea nu va interesa doar segmentul operat ci se va adresa intregului aparat locomotor.

Aproape dupa orice operatie este nevoie de repaus articular, fie ca este vorba de o perioada mai scurta sau mai lunga de timp. In aceasta etapa interesul pentru mobilizarea precoce este foarte mare. Spre exemplu, dupa o operatie a soldului, in perioada de imobilizare la pat, mobilizarea precoce previne aparitia escarelor de decubit, a redorii articulare si a hipotoniei si hipotrofiei musculare. Se efectueaza contractii musculare izometrice, contractii izodinamice, contractii izometrice si izodinamice rezistive in grupele musculare distale ale segmentului operat.

Pe perioada recuperarii functionale, tonifierea musculara se continua prin exercitii izometrice, izodinamice rezistive, analitic si global, pana cand forta de contractie a muschilor ajunge la valori normale. Concomitent, se lucreaza pentru cresterea amplitudinii miscarilor articulare, deoarece imobilizarea prelungita, in unele situatii, face inevitabila instalarea redorii sau chiar a unor pozitii vicioase.

Stil de viata sanatos

Recuperarea activa a pacientului

Kinetoterapia este terapia prin miscare si face parte din medicină fizică și studiază mecanismele neuromusculare și articulare.

Stilul de Viata Sanatos este compus in principal din:

• Odihna (somnul), odihna activa si managementul stresului (managementul energiei)
• Alimentatia sanatoasa si hidratare
• Munca si miscarea
• Educatia
• Natura - Factorii naturali

Odihna: 7-9 ore pe zi - cine doarme mai putin sau mai mult isi scurteaza viata.

• Odihna prin somn, cel mai sanatos somn este noaptea intre ora 22:00 - 23:00 pana la 6:00 - 7:00 dimineata
• Odihna poate sa fie si activa. Odihna activa sau sa faci ceva ce te destinde, ce te relaxeaza, sa faci ce-ti place in viata: dans, inot, munca placuta intensa, miscare, exercitiu fizic sau sport intens, cititul unei carti, ascultarea muzicii, plimbarea cu prietenii prin parc (prin natura), etc.

Alimentatia sanatoasa: mai putina mancare animala, proteina, grasime animala (lapte, branza, carne, oua si derivate din acestea) si mai multa mancare vegetala cum recomanda din ce in ce mai multi doctori nutritionisti.

Hidratarea: 6-10 pahare de apa pe zi, de preferat minim 7-8 pahare (2 litri) de apa pe zi (apa si NU: cafea, bauturi dulci sau acidulate, sucurile de pe piata, de preferat apa plata sau chair de la robinet - cine isi permite poate pune un filtru pe baza de carbune).

Munca si miscarea: Munca (de preferat intensa) 8 ore pe zi. Miscarea intensa in urma careia sa se transpire (mai ales pentru cei care au munca sedentara, munca de birou, etc.) minim 1 h pe zi sau lucrul in gospodarie, exercitii fizice, sportul, chiar urcatul scarilor si mersul pe jos minim 30-45 minute pe zi este sanatos.

Managementul stresului (managementul energiei): Sa luam viata asa cum este cu bune si mai putin bune sa nu lasam necazurile, stresul sa ne doboare altfel sistemul imunitar va scadea, si la un om cu sistemul imunitar scazut vor aparea iminent boli, afectiuni grave si chiar fatale: obezitate, cancer, diabet, boli cardiovasculare (BCV), atac vascular cerebral (AVC), etc. Sa gasim metode de a ne relaxa, de a ne detasa de stresul zilnic care ne poate aduce boli in viata astfel: ascultand muzica care ne relaxeaza, sau cititnd o carte, iesind cu prietenii sau animalele de companie in zone cu verdeata in care ne putem oxigena creierul si sa ne simtim mai bine, sa facem miscare, exercitii fizice...Sportul face ca sistemul imunitar sa fie mai rezistent si sa ne simtim mai bine sa fim mai rezistenti la stres si sa prevenim si chiar sa vindecam bolile care au fost declansate de un stil de viata nesanatos.

Educatia (care include si autoeducatia, dezvoltarea personala): Educatia este un alt factor important care intra in componenta stilului de viata sanatos. Stilul de viata sanatos inseamna sa ne schimbam modul de a trai dar si modul de gandire (nesanatos) cu un mod de trai si de gandire sanatoasa constructiva, pozitiva. Sa renuntam prin informare, educare, auto educare la obiceiurile proaste, nesanatoase si sa le inlocuim prin obiceiuri bune, sanatoase pentru noi si cei din jurul nostru.

Lupta impotriva durerii cronice; diagnostic si mijloace moderne de terapie a durerii, educatia pentru evitarea conditiilor generatoare de durere.

Fibromialgia este o suferinta ce se caracterizeaza prin existenta unor zone sensibile, deseori simetrice, localizate in partile moi ale aparatului locomotor (de cele mai multe ori la distanta de articulatii), la subiectii stresati, la care nu se constata o boala reumatica evidenta care sa le poate explica.

Metodologia de reabilitare (recuperare) Reabilitarea (recuperarea) bolnavului ce sufera de fibromialgie este complexa si are in vedere ameliorarea durerii, reconditionarea fizica prin exercitiu adecvat si masuri de terapie cognitivcomportamentala.

Tratamentul durerii, facut cu analgetice simple (paracetamol, algocalmin), antiinflamatoare nesteroidiene si miorelaxante are efecte terapeutice reduse. Infiltratiile in punctele dureroase sau dovedit fara efect.

Amitriptilina este medicamentul de electie in controlul fenomenelor dureroase si a tulburarilor de somn, avand o indicatie majora in fibromialgie.

Administrarea trebuie facuta cu precautie datorita multor reactii adverse. Foarte utile sunt metodele de fizioterapie antialgica: electroterapie de joasa si medie frecventa, masaj sedativ si decontracturant, aplicatii de parafina si biostimulare laser pe punctele dureroase.

Kinetoterapia este, de asemenea, foarte utila in recuperarea bolnavului cu fibromialgie. Sunt recomandate exercitiile fizice aerobe si stretching-ul muscular.

Masurile de terapie cognitiv - comportamentala reprezinta a treia componenta a programului de recuperare in sindromul fibromialgic. Pacientul va fi sfatuit sa scada in greutate daca este supraponderal si sa urmeze o dieta usoara, evitand excesele de orice natura.

De asemenea, va fi avertizat asupra caracterului bolii sale si asupra eventualelor cauze de acutizare a simptomatologiei: intreruperea brusca a exerctiilor fizice, activitate fizica prea intensa, traumatisme minore, boli infectioase banale, antrenament fizic sporadic, modificari bruste ale ritmului somn-veghe, fluctuatii mari si bruste ale presiunii atmosferice.